Refinanțare internă – condiții, costuri și pași de urmat
Termenul de refinanțare internă este tot mai des întâlnit, mai ales în perioadele în care costurile creditelor se modifică semnificativ.
De aceea, este important să înțelegem corect ce presupune și care sunt diferențele față de o refinanțare externă.
Ce este refinanțarea internă?
Refinanțare internă (sau negociere internă) reprezintă acțiunea prin care un împrumutat solicită băncii la care are deja un credit ipotecar activ modificarea unor condiții contractuale — de regulă, un cost mai avantajos, o prelungire a perioadei fixe sau alte beneficii care pot îmbunătăți condițiile actuale ale creditului.
În cazul unui credit ipotecar, soldul actual nu poate fi majorat decât în situația în care produsul devine un credit de nevoi personale (garantat sau negarantat, cu păstrarea sau nu a ipotecii asupra imobilului).
Pe scurt, se pot modifica orice condiții ale creditului, cu excepția valorii soldului.
Notă: Unele bănci pot permite adăugarea unui procent mic din soldul actual pentru acoperirea taxelor de refinanțare, dacă tipul de negociere implică reluarea procesului standard de acordare a unui credit.
Cine poate solicita o refinanțare internă?
Orice persoană aflată în poziția de aplicant principal la un credit poate solicita o refinanțare internă.
Când și în ce condiții se poate solicita o refinanțare internă?
O negociere poate fi solicitată oricând, însă șansele de aprobare cresc după trecerea a cel puțin 12 luni de la contractarea creditului.
Criteriile de eligibilitate sunt, în general, aceleași ca pentru accesarea unui credit nou. În multe cazuri, dacă perioada scursă de la acordarea creditului nu este mare, profilul financiar al solicitantului poate să nu mai fie verificat complet.
Este important de subliniat că refinanțarea internă nu trebuie confundată cu restructurarea unui credit. Scopul acesteia este de a oferi condiții mai avantajoase, de a actualiza oferta la nivelul pieței și, uneori, de a fideliza clientul.
Procesul este disponibil doar pentru persoanele cu istoric pozitiv de plată.
În esență, refinanțarea internă reprezintă o formă de ajustare voluntară a condițiilor creditului, destinată clienților care și-au menținut un comportament financiar pozitiv.
Cum se calculează o negociere?
Modul de calcul al costului rezultat în urma unei refinanțări interne nu este întotdeauna personalizat, însă poate fi influențat de politica băncii și de istoricul clientului.
De cele mai multe ori, oferta este încadrată într-un interval standard de valori sau este oferit costul standard al băncii din acea perioadă.
Totuși, există situații în care anumite bănci sunt dispuse să egaleze oferta unui competitor, în scopul fidelizării clientului.
Formarea unei oferte de negociere poate depinde de abordarea fiecărei bănci:
- ofertă dedicată pentru refinanțări interne;
- negociere într-un interval stabilit;
- solicitare de contraofertă;
- analiză individuală în departamente specializate;
- imposibilitatea de a realiza o negociere, conform politicii interne.
Pot beneficia de mai multe refinanțări interne pe parcursul desfășurării unui credit?
Da. Nu există un număr limită de refinanțări interne.
În funcție de evoluția pieței și de profilul creditului, clientul poate solicita mai multe refinanțări pe durata creditului, însă acest lucru nu constituie o regulă generală.
Există oferte separate pentru refinanțarea internă?
Da. Unele bănci au produse dedicate refinanțării interne, caz în care procesul nu presupune o negociere propriu-zisă, ci o cerere de aplicare la costul special oferit pentru clienții existenți.
Cum se desfășoară procesul de refinanțare internă?
Procesul poate varia în funcție de politica băncii. În unele cazuri, refinanțarea internă presupune doar depunerea unei cereri și semnarea unui act adițional, iar în altele se reia întregul proces de creditare, cu toate etapele aferente.
Dacă este posibilă doar semnarea unui adițional:
- Depunerea cererii de negociere;
- Aprobarea solicitării (în mod normal, între 2 și 10 zile lucrătoare);
- Semnarea actului adițional.
Poate apărea și o actualizare a ipotecii, la cererea băncii.
Dacă este necesară reluarea procesului de creditare:
- Prescoring;
- Aprobarea financiară;
- Evaluarea imobilului;
- Aprobarea juridică;
- Aprobarea finală;
- Schimbarea ipotecii și semnarea actelor notariale.
Ce costuri implică o refinanțare internă?
Taxe care pot apărea:
- comision de analiză a cererii/dosarului;
- opinie notarială (dacă este cazul);
- evaluarea imobilului (dacă este necesară);
- taxe notariale pentru ipotecă.
În multe situații, costurile sunt reduse sau eliminate în cadrul campaniilor de fidelizare derulate de bănci.
Toate băncile oferă opțiunea de refinanțare internă?
Teoretic, da. Toate băncile pot oferi o formă de renegociere pentru fidelizarea clienților activi.
În practică, însă, disponibilitatea depinde de strategia de piață dintr-o anumită perioadă.
De exemplu, unele bănci pot fi concentrate pe atragerea de clienți noi, preferând să ofere refinanțări externe, în timp ce altele pot lansa campanii de menținere a portofoliului actual, oferind costuri mai bune clienților existenți.
Indiferent de abordările distincte ale băncilor, în mod normal nu se refuză aplicarea pe oferta actuală, fără a exista o ajustare suplimentară a costului standard.
Pot apela la un broker pentru o negociere internă?
Da, deși doar un număr redus de bănci permit intermedierea unei negocieri interne printr-un broker.
Colaborarea cu un broker de credite poate fi extrem de utilă, deoarece acesta:
- cunoaște probabilitatea reală de negociere în cadrul fiecărei bănci;
- poate recomanda sucursale unde personalul este activ în obținerea celor mai bune condiții;
- poate utiliza ofertele altor bănci ca metodă de contra-negociere;
- poate realiza personal refinanțarea internă (în cazuri rare);
- poate facilita o refinanțare externă dacă cea internă nu oferă rezultate, cunoscând deja detaliile creditului și ale solicitantului.
Din perspectivă etică, brokerul are obligația de a acționa exclusiv în interesul clientului și de a evita migrarea nejustificată între bănci.
Campaniile agresive de promovare a refinanțărilor externe, fără tentativa unei oferte interne, nu sunt considerate practici corecte în piață.
Cum aleg între o refinanțare internă și una externă?
Primul pas recomandat este încercarea unei refinanțări interne, întrucât este mai rapidă, mai simplă și implică, de obicei, costuri mai reduse.
Refinanțarea externă devine o opțiune potrivită doar dacă:
- oferta actuală a băncii este semnificativ mai puțin competitivă față de alte bănci;
- creditul a fost acordat inițial de o bancă ce operează cu criterii de eligibilitate mai flexibile, astfel, banca inițială nu are o poziție competitivă în piață și se bazează pe alte atuuri în atragerea clienților;
- banca respectivă nu acordă, temporar, negocieri interne și oferta sa standard nu este avantajoasă.
Concluzie
Refinanțarea internă este o soluție utilă pentru clienții care doresc să-și optimizeze costurile fără a parcurge întregul proces de creditare.
Este, în același timp, un instrument de fidelizare a clienților și o metodă prin care banca arată deschidere față de nevoile reale ale acestora.
Apelarea la un specialist în intermediere bancară nu înseamnă doar simplificarea procesului, ci și asigurarea unei decizii logice, bazate pe o comparație obiectivă între ofertele din piață și opțiunile propriei bănci.
Lasă un răspuns