Clase de confort și suprafața minimă acceptată de bănci
Clasele de confort ale locuințelor din România pornesc de la un criteriu simplu: suprafața utilă minimă pe tip de apartament (garsonieră, 2, 3, 4 camere), la care se adaugă compartimentarea și dotările (număr băi, holuri, balcon, utilități). Noile locuințe tind să optimizeze metrii pătrați – deseori la limita confortului 1 – dar compensează prin terase, locuri de parcare și facilități ale ansamblului.
Ce înseamnă confort 1, 2, 3 (și Lux)
În practică, gradul de confort este definit în principal de suprafața utilă, dar și de numărul de băi, modul de compartimentare și dotări. Schema folosită în piață arată astfel (valorile pot varia ușor între surse, mai jos sunt repere tipice):
- Garsoniere: confort 1 peste ~30 mp, confort 2 aproximativ 23–30 mp, confort 3 sub ~23 mp.
- 2 camere: confort 1 peste ~50 mp, confort 2 aproximativ 36–50 mp, confort 3 sub ~36 mp.
- 3 camere: confort 1 peste ~65 mp, confort 2 aproximativ 55–65 mp, confort 3 sub ~55 mp (uneori chiar 40–50 mp).
„Confort lux” desemnează apartamente cu suprafețe peste media confort 1, finisaje superioare și dotări complete (2 băi la 3 camere, spații de depozitare generoase, parcări, uneori facilități premium în ansamblu). Confortul 3 implică de regulă suprafețe mici, o singură baie, lipsa balconului și dotări minimale (în imobile foarte vechi, chiar grupuri sanitare comune).
Cum privesc băncile gradul de confort și suprafața
Băncile nu mai lucrează formal cu „confort 1/2/3” în normele de creditare, dar se uită foarte atent la:
- suprafața utilă și gradul de lichiditate pe piață;
- anul construcției și riscul de structură;
- tipul de imobil (bloc vs casă, P+10 vs P+4 etc.).
În practică:
- Locuințele confort 1 și lux, cu suprafețe peste mediile de mai sus, sunt cele mai ușor de acceptat în garanție și au evaluări bune.
- Pentru confort 2, banca poate finanța normal, dar evaluatorul ajustează prețul/mp față de confort 1, mai ales dacă suprafața este aproape de limita inferioară.
- Pentru confort 3 (garsoniere sub ~22–23 mp, 2 camere sub ~35–36 mp, 3 camere sub ~50 mp), mulți evaluatori aplică discounturi mari, iar unele bănci evită să le ia în garanție sau cer avans mai mare, tocmai din cauza lichidității reduse și a cererii mai mici pe termen lung.
Pentru case, discuția merge mai degrabă pe suprafața desfășurată/utilă, teren, calitatea construcției și localizare decât pe confort în sensul blocurilor.
Alte criterii conexe care influențează acceptarea
Chiar dacă suprafața trece de pragul minim, banca se mai uită la:
- Anul construcției și riscul seismic (mai ales în București și orașele cu clădiri vechi).
- Situația juridică: intabulare, lipsa construcțiilor neautorizate sau a extinderilor neînscrise în cartea funciară (balcoane închise, mansarde fără acte).
- Tipul de imobil (cărămidă, beton, P+4 sau turn, zonă de risc) și destinația cartierului (rezidențial clasic vs industrial reconvertit etc.).
În concluzie, criteriul exact pe suprafață nu este un singur număr valabil la toate băncile, dar, ca repere de lucru: garsoniere sub ~23 mp și apartamente cu 2 camere sub ~36 mp sunt la risc, în timp ce peste aceste praguri locuința intră, de regulă, în zona acceptabilă pentru ipotecă, cu condiția să fie funcțională, intabulată și fără probleme de structură sau juridice.
Lasă un răspuns